Donbass, de Sergei Loznitsa, cu Valeriu Andriuţă în distribuţie și Oleg Mutu director de imagine, a luat vineri seara la Cannes Premiul de regie al secțiunii Un Certain Regard. Donbass, o coproducţie minoritar românească, necâştigătoare la recentul concurs organizat de Centrul Național al Cinematografiei, combină imagini de arhivă și reconstituiri cu actori pentru a creiona războiul civil din 2014 din Ucraina de Est. 18 filme au concurat în secțiunea Un Certain Regard iar juriul a fost prezidat de Benicio Del Toro.
Gräns/Border, de Ali Abbasi, a luat marele premiu al secțiunii, Sofia, de Meryem Benm’barek, a fost premiat pentru scenariu, actorul Victor Polster pentru interpretarea din filmul Girl, de Lukas Dhont iar Premiul special al juriului secțiunii Un Certain Regard a mers la filmul Les Morts et les autres/The Dead And The Others, de João Salaviza și Renée Nader Messora, se vede într-un comunicat remis Cinemagia.
Donbass, de Serghei Loznitsa, producție cu „vizibile ecouri din filmele lui Monty Python”, după cum scrie Peter Bradshaw de la publicația The Guardian, este plasat în regiunea Donbass, unde un grup de credincioși își doresc o sponsorizare pentru o icoană. „Însă acest lucru se întâmplă ca parte a unui naționalism ce alimentează fractura dintre ucrainienii vorbitori de rusă și pro-Putin și ucrainienii care susțin independența și ale căror simpatii se îndreaptă spre Europa și spre Occident. Este vorba de un conflict vicios într-un spațiu unde amintirile celui de-Al Doilea Război Mondial sunt încă vii, unde se bat loialități între cei care văd în Rusia un salvator care a alungat Germania Nazistă sau ca pe un agresor care a dat naștere foametei din perioada stalinistă de dinainte de război”, scrie criticul de film.
Donbass combină înregistrări făcute de amatori de la evenimentele din 2014 din Ucraina cu reconstituiri cu actori, Valeriu Andriuţă jucând rolul unui locuitor din zonă, ceea ce a rezultat fiind „un caleidoscop grotesc de scene bizare și de schițe de coșmar. Oroare, violență, birocrați, știri false în manieră orweliană, patriotismul aprins de către o isterie belicoasă. Scenele sunt fragmente dintr-o explozie de frică”, mai scrie Bradshaw.
„Donbass începe cu ceea ce pare că sunt actori care se pregătesc, strâmbându-se și discutând între ei, să intre pe platourile de filmare. Când sunt gata, ei sunt conduși în ceea ce pare un teatru de război urban desprins dintr-un film de acțiune - însă, în realitate, sunt actori din cadrul unui reportaj TV trucat, în care ei joacă rolul unor civili aflați în stare de șoc în urma unui presupus atac „fascist”. Și, totuși, la sfârșitul „reportajului”, ei înșiși în calitate de figuranți devin personaje incomode care vor trebui să dispară. În altă parte, la o ședință a consiliului local, unui oficial mărunt i se toarnă în cap o găleată de fecale de către o femeie care se plânge că a fost calomniată într-un ziar. O presă liberă, sau una așa-zis „nepatriotică”, insuficient de convinsă despre valoarea războiului, va fi atacată fără milă, ca și politicienii nefericiți care o apără”, scrie The Guardian.
